...cand eram mică mi-am dorit
sa-mi fac o vesta dintr-o punga de la supermarketul Aldi. Era pe vremea lui Ceashca (nu
stiu de ce i se tot spune asa lui Ceausescu) si vazusem pentru prima dată o punga
”minunata”, colorata pe care scria
Aldi(da, de la magazinul Aldi, era din strainatate!!!)
Era un imprimeu frumos si usor de croit o vesta dintr-o punga... N-am dus
niciodata la bun sfârsit ideea pentru ca am considerat atat de valoroasa punga aia
la momentul respectiv, încât nu m-am îndurat s-o tai…as fi putut s-o “croiesc”
gresit si nu mai aveam dreptul la altă încercare, asa c-am continuat s-o admir
cu proiectul vestei in cap.
Dar, dincolo de minunatiile pe care le ascundeam în "seiful de lemn", ocazia ei de a-mi devoala pasiunea era prea tentanta; a descoperit secretul si m-a urmarit prin casa strigând că îl iubeam pe Paolo Rossi si ca am poza lui in dulăpaaaash...!
A fost prea mult! Era o iubire imposibila pe care nu puteam sa mi-o asum, asa că am negat vehement si,ca sa sterg toate urmele, m-am repezit la dulăpas si-am mâncat poza….
Supremul gest pentru tainica iubire....Adio Paolo Rossi!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu