....O lume paralela
a obiectelor al caror pret mic include si povestea, valorii lor intrinseci.
Obiecte la care ne uitam, odata, cu religiozitate si pe care le consideram ca
facand parte din familie, obiecte de care cu greu ne convingem sa ne despartim
de parca le-am trada si carora am vrea sa le adaugam valoarea sentimentala care-o au pentru noi…aparatul de fotografiat
care a insemnat o adevarata avere la un moment dat, tacamurile Berndorf pe care nu le-am folosit in casa pentru ca
erau prea valoroase, carpete, mobilier
si alte vestigii scapate din lupta cu moliile, carii si degradarea, doar
ca sa supravituiasca instrainarii....o lume a lucrurilor care nu se mai
fac, obiecte pe cale de disparitie, o
casa de batrani surzi care mormaie povesti.
Asta gasesc in consignatii:
obiecte vechi incarcate de povesti pe care nimeni nu da cat am crede noi ca
valoreaza, obiecte pe care, daca n-am fi obligati sa le vindem, poate, ar
trebui sa le tinem sa se dezintegreze alaturi de noi, ca niste camarazi cu care
trebuie sa murim alaturi...Sau, din aceeasi iubire, sa le dam sansa de a-si gasi drumul prin voia sortii?
12 mai 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu